.jpg)
Doamne ce praf s-a așezat pe aici... Să facem puțină lumină, zic.
Am să îți spun azi o povestioară, atât cât mă pricep eu să istorisesc.
A fost o dată, ...nu ca niciodată, ci ca în multe dați, o fata care era și încă este, îndrăgostită iremediabil, nu .....nu ați ghicit, nu de un Făt Frumos, ci fără nicio scăpare, îndrăgosteală mare de tot ce reprezintă frumusețea feminină, în special, de.... produsele de make-up.
Și a fost o iubire mare, mare, care a început la o vârstă fragedă, mai precis la vreo 2 ani și jumătate, practic încă bebe. Și asta se datorează uneia dintre verișoarele mele, care în acea vreme locuia la noi.
Mama lucra de acasă și realiza covoare persane. S-a întâmplat într-o zi, când mama lucra de zor, in gherghef și la un moment dat, a constatat că eu nu mă auzeam pe nicăieri. Practic era ciudat să fiu așa cuminte.
Eu aveam treabă multă!!! Și foarte greu de realizat. La doi ani, să reușești să te urci pe chiuveta din baie pentru a putea ajunge la etajera oglinzii, este destul de dificil, crede-mă! Însă nu a fost imposibil și rujul și rimelul verișoarei mele, au ajuns cu mare succes întinse peste tot, pe întreaga față, pe mâini, în păr, să fiu sigură că m-am machiat bine de tot.
Ce a urmat, poate te întrebi? Sau mai bine să îți spun ce îmi răspundea mama când întrebam ,, mami, eu de ce nu pot să mă machiez?" Iar mama îmi răspundea fie: ,, pentru că nu ești mare" fie ,, verișoara ta se machiază pentru că merge la servici" .
Așadar, în acea zi, m-am prezentat mamei, la doi anișori, machiată din cap până în picioare, cu următoarele cuvinte:
,,Mami, eu am sevici!"
De atunci, m-am îndrăgostit de make-up si încă sunt îndrăgostită de tot ce înseamnă produse pentru înfrumusețare!
Și toată dragostea a început la
doi ani!
