Cat de greu spunem "la revedere"?
Nu am fost niciodata cu adevarat in postura de a spune "la revedere" pentru totdeauna. Si folosesc termenul "la revedere", fiindca "Adio" e prea radical, parca taie o rana deja deschisa.
Vin insa momente in viata cand poate fara sa vrem cu adevarat, trebuie sa luam decizia de a pune punct. Nu neaparat punct si viata merge mai departe, dar suntem nevoiti sa spunem "La revedere". Fie ca este vorba de un loc sau de persoanele din acel loc de care te-ai atasat, este foarte dificil.
Uneori trec zile in care ramai agatata inntr-o iluzie si incerci sa faci tot posibilul sa fie bine pentru toata lumea, dar alteori.....lucrurile nu depind in totalitate de decizia personala. Sunt multi factori care nu doar influenteaza "the end" ci chiar il provoaca.
De cate ori incep ceva nou imi spun " Nu ma voi atasa! Nu imi voi face prieteni! Nu imi va pasa de nimeni! Nu ma va afecta ce se intampla in jurul meu!" Si de fiecare data, ajung sa tai toate negatiile.
Acum, vreau sa ma rezum la prezent. Imi voi aminti mereu cu drag de locul si persoanele respective, cu bune, cu rele, cu mai putin bune, Imi voi aminti cate am invatat, cate am tolerat si cate bucurii mi-a adus totusi aceasta perioada. Voi pune mai presus in balanta lucrurile bune si,..... cu greu, foarte greu, voi spune :
La revedere.
Si ce daca te implici? Si de daca vei fi dezamagita si vei suferi? Face parte din viata. Viata nu inseamna sa stai cuminte sa astepti sa iasa soarele, ci sa inveti sa dansezi in furtuna, zicea cineva, i-am uitat numele.
RăspundețiȘtergere