vineri, 26 decembrie 2014

You never know how strong you are untill being strong is the only choice you have and I choose to make the rest of my life the best of my life.
If I'm still here, that means I have a purpose and many dreams to fulfill. I will never give up on what I really want. I always get what I want, sooner or later... but I get it! My goals are never too high, even if it may seem this way for some people...Merry Christmas everyone!


duminică, 19 octombrie 2014

Am primit acum ceva timp o leapsa de la Ramona si abia acum am gasit timp s-o onorez :-)
Asadar:Cam asa as incepe descrierea :-)




















duminică, 5 octombrie 2014

Bianca-Maria - Astept

Astept ca intr-o zi, aceasta melodie sa se auda la radio si pe Bianca Maria sa o vedem la tv! Pentru ca merita!

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Rasfoieste noua mea Brosura Avon!

Rasfoieste noua mea Brosura Avon!: Bine ai venit! Acestea sunt doar cateva dintre cele mai recente produse disponibile in eBrosura mea Avon. Selecteaza Rasfoieste eBrosura si vizualizeaza multe altele.

luni, 28 iulie 2014

Cum te ratacesti in drum spre casa





Cum se poate asa ceva? Foarte simplu, simplu ca buna ziua: iti schimbi domiciliu, chiar si temporar, dar e de ajuns sa nu ai o buna orientare in spatiu. Dupa 2 h de leneveala, ma hotarasc impreuna cu Little Butterfly sa mergem la cumparaturi. Nu din acelea "frumoase" precum haine, pantofi etc. ci din cele necesare adica necesare stomacelor noastre.
Mergem noi frumos pe jos la hipermarket,desi eu as fi luat masina in 2 secunde sau in 5 minute cat as fi asteptat-o dar Butterfly e cu mult mai precauta decat mine si nu s-ar risca sa ia amenda, chiar daca e weekend. Ajungem la hipermarket, ne uitam lung la niste bluzite superbe si iesim repede fiindca stim ca nu e momentul lor acum. Facem cumparaturile necesare, eu realizez cu tristete ca trebuie sa renunt in viitor la o anume cioco din cauza pretului dar o pun totusi in cos si de aceasta data, pentru ultima oara. Cautam de ne vine rau menta proaspata fiindca vrem neaparat sa facem un mojito mai bun si mai natural decat la kfc dar spre dezamagirea mea, nu gasim.
Eu, vesnica nehotarata zisesem ca vom merge  sa mancam o inghetata la Mc dar ajunse acolo, ma uit lung la afisul cu inghetata, inghetata care parca zambea si ma indemna sa o cumpar si dupa 40 de secunde de gandit mai bine, ma razgandesc fiindca tin prea mult la gatul meu si cedez pentru un menu in locul inghetatei. Iesim de la Mc si realizez ca am uitat sa imi iau tigari asa ca ne oprim la un chiosc si spre uimirea noastra gasim si menta proaspata
Si acum daca tot eram obosite dupa 3 h de mers prin magazine, ne gandim sa o luam pe scurtatura ca doar...cat de greu poate fi? Doar faceam asta mereu cand eram copii...dar nu intr-un cartier nou.... Si mergem de ne vine rau, afara peste 38 de grade, si ne tot "orientam" dupa diverse cladiri -eu- strazi -ea- si ajungem sa ne invartim pe aceeasi strada Codrilor de vreo 2 sau chiar 3 ori. Intr-un final cedam si intrebam o
d-na de strada "y" respectiv adresa noastra :-)) iar eu sper din tot sufletul ca d-na sa nu isi fi dat seama ca ne-am ratacit ci sa creada ca doar mergem in vizita la cineva pentru prima oara. Primim indicatiile corecte si ajugem intr-un final acasa unde abia asteptam sa ne delectam cu mojito home made, care apropos, a iesit mai bun decat la kfc! A fost o zi de pomina dar a meritat!

sâmbătă, 12 iulie 2014

Brazilia - Olanda, finala mica.....



Febra campionatului mondial este expresia cea mai intalnita si foarte adevarata pentru aceasta perioada.
Da! Intr-adevar in aceasta perioada barbatii parca au febra: nu mai aud si nu mai vorbesc despre altceva decat despre meciul sau meciurileeee din seara respectiva!

Au o febra asa de mare, incat probabil orice femeie daca are un microbist acasa, stie ca spre exemplu diseara joaca Brazilia cu Olanda in finala mica.

Ce putem face? Pai avem doua optiuni: 1:- ii sustinem si noi ca de' sunt ai nostri

                                                            2:-  ii ignoram total, daca putem pentru ca este destul de greu atunci cand auzi la h 19:42 " mai sunt 3 h si 20 de minute pana la meci"  de parca ar veni Mos Craciun.

Da, deci pentru cine era curios mai sunt 3 ore si ceva pana la 23:00 cand joaca Brazilia-Olanda in transmisie directa pe tvr 1.

Cine a pariat pe Brazilia in ideea ca isi va lua revansa eu am asa un feeling bazat pe o "matematica" a mea ca va castiga Olanda.

Vizionare placuta si microbistilor si celor care stau vrand nevrand pe langa acestia.


luni, 7 iulie 2014

On finn ice, 14 february 2012


I'm ok.

Si ai impresia cateodata ca totul se aseaza la locul sau si incepi si tu sa iti gasesti locul tau si sa te linistesti.
Dar este de ajuns sa pice un ac cu varful ascutit pe gresia albastra din gheata, pentru ca gheata sa faca un zgomot firav, zgomot ce va produce in interior spargerea unui mic bloc. Si este de ajuns sa pasesti doar o data si gheata albastra se frange si cade. Iar...

Si iar se reface si iarasi se frange, si iarasi ingheata si iar nu mai plange. Si merge mai departe din nou si din nou, la fel, mereu, precum anotimpurule care vin si iar pleaca.

And even being on finn ice,
I'm ok.

duminică, 15 iunie 2014

Hey brother....

Hey brother....     

Acum un an, daca m-ar fi intrebat cineva ce ar fi mai bine sa avem langa noi - o sora sau un frate, as fi raspuns clar si foarte sigur ca o sora. Dar anii trec, realizez din ce in ce mai mult cat de repede trec, (parca ieri a fost Anul Nou, azi Pastele iar maine-poimaine vine Craciunul) si  cred ca fiecare copil ar trebui sa aiba un frate mai mare. Desigur, ne intrebam" si fratele mai mare pe cine are la randul lui ?" Are privilegiul de a fi un frate mai mare. Am citit ceva foarte frumos mai demult si din pacate nu ii stiu autorul original dar a reusit sa fie original in a descrie iubirea (de frati, in special)si am sa citez si eu sursa respectiva:

Intr-o zi o fetita isi intreba fratele mai mare: - Ce este iubirea?  Acesta, zambind, i-a raspuns: -Iubirea este atunci cand tu imi furi ciocolata din ghiozdan in fiecare dimineata, iar eu, nu schimb niciodata locul unde o tin.

Mi se pare o definitie superba a iubirii intre frati si cei care au un frate mai  mare, sau chiar si o sora mai mare, sa se bucure si sa inteleaga ce dar frumos au primit. Fie ca se afla langa voi, in locuinta voastra, fie ca si-au format familii proprii, intotdeauna vor avea un loc special  in inima lor pentru voi, si, macar 2 minute sa va asculte. Asadar bucurati-va de fratii vostri si petreceti cat mai mult timp cu ei.

marți, 27 mai 2014

Time to say goodbye...

                           Cat de greu  spunem "la revedere"?


Nu am fost niciodata cu adevarat in postura de a spune "la revedere" pentru totdeauna. Si folosesc termenul "la revedere", fiindca "Adio" e prea radical, parca taie o rana deja deschisa.

Vin insa momente in viata cand poate fara sa vrem cu adevarat, trebuie sa luam decizia de a pune punct. Nu neaparat punct si viata merge mai departe, dar suntem nevoiti sa spunem "La revedere". Fie ca este vorba de un loc sau de persoanele din acel loc de care te-ai atasat, este foarte dificil.

Uneori trec zile in care ramai agatata inntr-o iluzie si incerci sa faci tot posibilul sa fie bine pentru toata lumea, dar alteori.....lucrurile nu depind in totalitate de decizia personala. Sunt multi factori care nu doar influenteaza "the end" ci chiar il provoaca.

De cate ori incep ceva nou imi spun " Nu ma voi atasa! Nu imi voi face prieteni! Nu imi va pasa de nimeni! Nu ma va afecta ce se intampla in jurul meu!" Si de fiecare data, ajung sa tai toate negatiile.

Acum, vreau sa ma rezum la prezent. Imi voi aminti mereu cu drag de locul si persoanele respective, cu bune, cu rele, cu mai putin bune, Imi voi aminti cate am invatat, cate am tolerat si cate bucurii mi-a adus totusi aceasta perioada. Voi pune mai presus in balanta lucrurile bune si,..... cu greu, foarte greu, voi spune :
La revedere.



joi, 15 mai 2014

Zidul - povestire SF

Orasel de provincie . O vara caniculara ii obliga pe oameni sa aleaga zone mai racoroase la umbra. In oras, la amiaza, era o liniste perturbata din cand in cand de masini ce se aflau in tranzit. Parca treceau aceleasi masini in aceeleasi zile. Si ele pareau afectate de canicula mergand foarte incet, si in acelasi timp parca nu vroiau sa strice prea mult linistea placuta.
Doi tineri adolescenti  isi laseasera bicicletele aproape de drum, catarati pe o movilita de pamant si inarmati cu un binoclu pareau sa faca ceva foarte important pentru ei.
-   Ai vazut-o pe aia?
-   Da, aia rosie.
-   Nu aia a fost dupa , cealalta albastra.
-   Stai sa ma uit pe caiet: cea albastra a fost acum 2 ore.
-   A trecut acum din nou inainte de cea rosie.
-   Sergiu , sant aceleasi masini, difera doar numerele…
-   Am vazut  Gaby,  este formidabil ce a am descoperit:  in fiecare zi trec aceleasi masini  dar cu numere diferite.
-   Sa nu spunem la nimeni pana nu aflam ce inseamna asta .
-   Bine o sa pastram secret , spuse Sergiu impovarat deja cu acest mister.
-   Ne intalnim maine tot aici sa vedem ce este dincolo de padure.
-   Nu a fost nimeni asa de departe si nu este voie,  este granita si nu ai voie sa treci.
-   O sa mergem sa vedem ce este, esti cu mine?
-   Da, raspunse incet Sergiu dar sa nu afle mama.
-   Stai linistit eu stiu sa pastrez un secret. Pe maine …
Cei doi se despartira si se indreptara  pe biciclete spre casele lor.
Seara s-a scurs linistita pentru Gaby, care foarte multumit de descoperirea facuta  se aseza in pat  gandindu-se la masinile ce treceau mereu aceleasi si mereu sub alte numere de identificare. Poate faceau contrabanda cu ceva isi spuse el , dar toate? Probabil toti care treceau prin oraselul lor se ocupau cu asta,  si probabil ca aveau legaturi cu cineva de la ei din zona,  si probabil erau implicati toti din oras altfel nu se explica de ce nu aveau voie sa iasa din oras sa vada ce este dincolo de padure si doar masinile faceau asta, sau de ce sa nu escaladeze muntele aflat la nord de oras pentru ca nici asta nu aveau voie.
 Maine o sa dezlegam misterul isi spuse el adormind in cele din urma.
Gaby se trezi dimineata tot cu gandul la misterul care nu-i dadea pace. Isi lua telefonul mobil si scrise repede un sms pentru Sergiu: “peste o ora ne intalnim acolo”. Manca in fuga un croissant cu o cana de lapte si iesi repede pe usa. Incaleca bicicleta si porni pe drumul spre padure.  Ajunse la marginea padurii, uitandu-se la masinile care treceau. Deja le invatase pe dinafara, erau mereu aceleeasi.
Un zgomot in spatele sau ii dadu de veste ca ajuns si Sergiu.
-   Gaby, nu mai scapam de sora-mea. A  citit mesajul  pe  care l-ai trimis tu si m-a luat la intrebari, si a zis ca ma spune…
-   Stai linistit, nu o sa faca asta, zise Gaby uitandu-se peste umarul lui Sergiu.
-   Buna Olivia, continua el dezamagit ca au fost descoperiti, dar,  in acelasi timp bucuros ca mai aveau pe cineva care sa-i ajute in ceea ce incercau sa faca.
Sergiu se intoarse cu fata spre sora lui si pe o voce autoritara o aborda:
-   Nici aici nu scap de tine?
-   Si ce vrei sa stau in casa? M-am plictisit, in fiecare zi fac acelasi lucru. Vreau sa merg cu voi!
-   Sti unde mergem?
-   Da, mi-a spus Sergiu tot. Vreti sa mergeti in zona interzisa .
-   Am fost nevoit sa-i spun, se scuza Sergiu.
-   Bine, vom merge toti trei spuse Gaby, si cum Olivia nu are bicicleta, vom merge pe jos.
Cei trei adolescenti isi luara rucsacele in spinare si pornira pe o carare ingusta spre padure.  Mersera doi km paralel cu autostrada, apoi drumurile se desparteau si alesera cararea ce intra adanc in padure  mirandu-se de fiecare floare si fiecare planta pe care o intalneau. Nu mai vazusera in viata lor atatea specii diferite de flori si insecte. Intr-un tarziu ajunsera la un zid metalic ale carui margini pareau ca nu se termina niciodata.
-   Ce-i asta? intreba Olivia.
-   Nu stiu, raspunse Sergiu.
-   Poate asta este granita, spuse Gaby.
-   Pai, pana unde duce? intreba Sergiu.
-   Probabil daca mergem in paralel cu ea ajungem undeva.
Zis si facut. Cei trei pornira din nou la drum mergand pe langa zidul metalic. Opridu-se din cand in cand sa mai adune o floare sau sa mai puna o insecta la insectar. Mergeau de sase ore si tot nu ajunsera la marginea zidului. Dar ceva se intampla: pana la urma cararea lor pe care venisera se afla acum din nou in fata lor.
-   Ce inseamna asta? intreba cu o voce stinsa Sergiu.
-   Am ajuns de unde am pornit, raspunse Gaby la fel de speriat.
-   Adica am inconjurat orasul? Intreba Olivia.
-   Cred ca da, raspunse Gaby, orasul nostru este inconjurat de acest zid metalic.
-   Trebuie sa vedem ce este peste el, spuse Gaby.
-   Hai sa facem o scara, spuse Olivia.
-   Da, o sa facem asta maine. Deja este tarziu si bine ca avem cararea noastra si stim cum sa ajungem inapoi! Spuse Sergiu nerabdator sa ajunga in siguranta acasa.
-   Bine, raspunsera deodata  Gaby si Olivia.
Cei trei temerari  se intoarsera acasa si a doua zi se strecurara pe furis nerabdatori sa ajunga din nou la zidul metalic inarmati de asta data cu franghii si o scara mare pe care o carasera impreuna .
-   Cat crezi ca are? intreba Sergiu .
-   Cam cinci metri si scara noastra trei metri. Daca ma intind, ajung la margine sa ma catar peste si sa vad ce este dincolo, raspunse Gaby.
-   O sa las franghia pe partea cealalta, daca exista, adauga el.
Gaby se catara pe marginea zidului si privi dincolo: in fata lui, se afla in toata splendoarea sa, spatiul cosmic. Orasul lor se afla intr-o cupola artificiala ce naviga cuminte prin spatiu.
-   Spune ce este dincolo, intrebau nerabdatori  Sergiu si Olivia.
-   Veniti sus sa vedeti singuri!
Cei trei se aflau catarati pe zidul metalic care forma o treapta ce era baza cupolei ce pastra intacta toata lumea lor redusa acum doar la oraselul lor. Nu au spus la nimeni ce au descoperit si veneau mereu toti trei sau pe rand sa priveasca spatiul, intrebandu-se unde se duc , vor ajunge vreodata undeva, si cine a facut asta.


scrisa de wlakan

duminică, 4 mai 2014

Missed Pink?

 Asa cum v-ati obisnuit, eu sunt fan Pink asa ca era timpul pentru un videoclip destul de controversat dar uneori potrivit.

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Rasfoieste noua mea Brosura Avon!

Rasfoieste noua mea Brosura Avon!: Bine ai venit! Acestea sunt doar cateva dintre cele mai recente produse disponibile in eBrosura mea Avon. Selecteaza Rasfoieste eBrosura si vizualizeaza multe altele.

Office sau ...



                                             Office sau ...

           


        

      Aproape in fiecare dimineata ma gasesc in aceeasi dilema: " cu ce ma imbrac azi????!!!!! "


      Problema nu ar fi numarul articolelor de imbracaminte sau al accesoriilor fiindca as minti ingrozior sa spun ca nu am destule haine si scuza cu " o femeie nu poate avea niciodata prea multe haine" deja a expirat. De vreo trei saptamani ma gandesc intens la aceasta problema zilnica. De ce nu imi pregatesc de seara hainele pentru a doua zi....? Am incercat si mi-a iesit de maxim 5 ori si de 2 ori cred ca ma aflam intr-un loc de unde nu prea aveam ce sa aleg inafara celor deja pregatite...
 
         Fiind nascuta sub semnul unei zodii  caracterizate de ambitie si perfectionism si…  lista ar putea continua, vreau ca totul sa fie asortat deci daca e tinuta sport, e sport din cap pana in picioare, daca e casual tot trebuie asortat, daca am o zi in care simt sa ma imbrac in stil rock, sub nicio forma nu au ce cauta alte elemente vestimentare “din alt film” in acest outfit si sub absolut nicio forma nu amestecam auriul cu argintiul.....deja m-a luat durerea de cap doar scriind despre toate astea deci ganditi-va ce dureri inimaginabile de cap am atunci cand pun la cale in fiecareee dimineata cum sa descopar marele mister " cu ce ma imbrac azi???????"Si tot gandindu-ma asa de ceva timp (chiar si atunci cand nu ma gandesc efectiv pt ca desigur are grija subconstientul meu de asta :-)) am ajuns la o concluzie...ok mai multe concluzii: inca nu pot sa ma despart de vremurile din liceu + facultate si de aceea incerc mereu noi si noi combinatii si de aceea imi place "sa fiu la moda" cum se spunea pe vremuri.
      

         Totodata, atunci cand ma imbrac office din cap pana in picioare de la costum, camasa, pantofi geanta si accesorii discrete, atunci am observat ca sunt luata in serios. Imi place si acest sentiment mai ales daca am vreo intalnire unde chiar este recomandata o astfel de tinuta.

         Si ce fac totusi cu copilul din mine? Cu cea care vrea blugi skinny si bocanci cu tinte? Sau colanti si bluze mulate? 

    Concluzia este de fapt ca nu reusesc sa stabilesc ce vreau cu adevarat: Office sau...sa mai copilaresc un pic?  

    Voi cei care ma cunoasteti cu adevarat,ce spuneti? Office sau …?